Metodele mafiote de lucru ale lui Măgureanu şi Puzdrea ( VIDEO )

noiembrie 6, 2015

Până acum vreo două săptămâni, aproape că uitasem să rostim numele lui Virgil Măgureanu. Fostul şef al SRI părea ascuns undeva, într-un loc necunoscut, unde nimeni nu avea acces. A fost de-ajuns însă să fie redeschis dosarul Mineriadei şi oamenii legii să anunţe că Virgil Măgureanu se numără printre cei care vor plăti pentru dezastrul de atunci, ca buboiul să se spargă. Prima care a ieşit şi a spus cine este cu adevărat fostul şef al SRI este chiar fosta noră a acestuia, care l-a acuzat pe acesta că a vrut să o omoare. Aşteptăm momentul când vor ieşi la suprafaţă şi şpăgile pe care Măgureanu le-a primit de la afacerişti corupţi, printre care se numără şi Dumitru Puzdrea.

Fostului şef SRI îi plac aparatele de bronzat şi ceasurile de firmă?

Aşa s-ar părea după ce mass-media a dezvăluit cu ceva ani în urmă că fostul director al Serviciului Român de Informaţii s-ar afla în vizorul procurorilor anticorupţie pentru că ar fi primit de la mai mulţi oameni de afaceri italieni un autoturism de lux, un aparat de bronzat şi un ceas de firmă. Se pare că Măgureanu i-ar fi cunoscut pe oamenii de afaceri italieni în anul 1993 după ce un apropiat de-ai lui le-ar fi făcut cunoştinţă. La scurt timp, Virgil Măgureanu le-a şi oferit ajutorul, dispunând cazarea repetatză a acestora în diferite locaţii care aparţineau… RAPPS! Ce treabă aveau afaceriştii italieni în România? Vroiau să transfere în ţara noastră un atelier de montare a blindajului pe maşinile destinate transportului de valori, autoturisme care după ce erau echipate urmau să fie vândute băncilor româneşti. Nu era proşti deloc broscarii! Măgureanu a mirosit imediat că acolo e rost de bani grei, şi-a pus relaţiile la bătaie şi le-a făcut acestora legătura cu firme importante din România, apoi a intervenit pe lângă şapte bănci printre care Bancorexul şi Banca Naţională a României ca să determine achiziţia de maşini blindate pentru transport valori, fără licitaţie, de la firma italiană. Ce a urmat e simplu de dedus: după ce italienii au primit bani în avans, au dispărut cu maşinile blindate cu tot, evaporându-se atât de bine că nimeni nu le-a mai dat de urmă. Dar au avut grijă ca domnul Măgureanu să fie răsplătit aşa cum merită, după efortul depus: un Mercedes Coupe, aparatul de bronzat şi ceasul de firmă. Cât costă acestea ne putem gândi şi singuri. Dar oare nu a ţinut domnul Măgureanu legătura cu aceşti afacerişti italieni care i-au făcut viaţa mai frumoasă? Cine spune asta? Şi apropo… La cine credeţi că au ajuns o parte din banii primiţi ca avans de italieni? La un personaj condamnat în baza legii antimafie din Italia, un anume Michele Pizzato, despre care Virgil Măgureanu atunci când a fost întrebat a spus că nu comentează nimic, pentru că… nu e nimic de comentat. Ce-i drept, nu e domnule Măgureanu, că banii primiţi v-a închis gura. Definitiv.

Otrava din cafea…

Despre Gabriel Liiceanu nu credem că există cineva care să nu fi auzit. Omul e o personalitate în România, scriitor, eseist, cercetător, memorialist, profesor universitar şi discipol al marelui Constantin Noica. Deci, nu ar trebui vreodată să-i punem cuvântul la îndoială. Şi nici nu o vom face. Dar ce ne-a pus pe gânduri este o poveste trăită de domnia sa pe care a relatat-o la începutul acestui an, în care descrie cu lux de amănunte o întâlnire avută cu domnul Virgil Măgureanu. O uluitoare întâlnire la o cafea. Totul s-a petrecut în biroul lui Virgil Măgureanu, când Liiceanu, alături de Pleşu, acceptase invitaţia fostului director al SRI. Era perioada de după mineriadă. Nu s-a mai băut cafea, pentru că Liiceanu şi Pleşa era speriaţi că s-ar putea ca în licoarea neagră să fi strecurat domnul Măgureanu vreun gram de… otravă, aşa că s-a ajuns la trei cola. Iată cum descrie Liiceanu momentul: „Ne pare rău, începe Măgureanude cele întâmplate în iunie şi aş dori să vă spun, domnule Liiceanu, că ţara asta are nevoie acum de intelectuali care să se angajeze şi să pună umărul la schimbare. Uitaţi, am aici o carte… (…) Şi se scoală de pe scaun îndreptându-se spre o bibliotecă. În timp ce deschide vitrina pentru a lua cartea, schimb repede paharul meu de cola cu al lui şi beau însetat. Pleşu mă priveşte cu ochi mari. Domnul director al SRI se întoarce la masă cu cartea, se aşază şi discuţia continuă. Aştept, relaxat de-acum, ca, la rândul lui, să bea. Dar nu se întâmplă nimic: paharul cu cola din dreptul lui Măgureanu rămâne neatins! Simt cum neliniștea crește în mi­ne. „– El de ce nu bea?” îl întreb agasat pe Pleşu, când Măgureanu se ridică şi iese o clipă din birou. „– Pentru că e profesionist, îmi şopteşte Pleşu. Pesemne că toate paharele sunt otrăvite, dar el ori­cum nu se atinge de al lui. Înţelegi? E, la scenariul ăsta nu te-ai gândit…“ Într-adevăr, nu mă gândisem. „– Crezi că murim până diseară? îl întreb. Hai să ne cărăm mai repede de aici, pentru că aş prefera să mor acasă.“ I-am smuls lui Măgureanu, înainte de a pleca, promisiunea că va căuta în arhive manuscrisele Noica. Dar nu prea îmi mai ardea de nimic. Până seara mi-am urmărit cu atenţie toate miş­­cările peristaltice, reproşându-mi amarnic că varianta cu Măgureanu care ar fi putut să lase paharul ne­atins îmi scăpase total din vedere. Şi-apoi, de ce Dumnezeu alesesem să mergem noi acolo? Ar fi fost mai bine să vină el la editură. Dar nici până seara, nici a doua zi, nimic nu s-a revoltat în viscerele mele. Către prânz – trecuseră de-acum 24 de ore – mi-am luat temperatura. Era normală. Se părea că scă­pasem cu viaţă…”. Domnule Măgureanu, dar nu ne-aţi impresionat deloc. Aşa metode primitive întrebuinţaţi? Otrava pusă în băutură se folosea pe vremea lui Ştefan cel Mare. Nu aţi evoluat deloc de atunci, din câte ne dăm seama. Acum, ce metode de lucru folosiţi? Pernele pe care dacă te aşezi, intră otrava direct în corp? Sau vă puneţi inamicii să vă aştepte într-o încăpere deja otrăvită, de unde aceştia nu mai ies decât cu picioarele înainte? Justiţia românească e deja clar pentru noi nu are cum să vă pedeapsească pentru tot ce aţi făcut, însă nu uitaţi un lucru domnule Măgureanu, vine momentul Justiţiei Divine. Şi atunci vi s-a pus cruce…

 

 

Mereu în spatele mafiotului de la Flora

 

Legat de relaţia dintre Măgureanu şi Puzdrea, cele două personaje se cunosc din anii 90. Atunci a început Puzdrea să dea şi Măgureanu să primească. Ce anume? Şpagă! Sume incredibile de bani care i se dădeau fostului şef al SRI ca să-i asigure protecţie 100% lui Dumitru Puzdrea. Şi ce-i drept, nimeni nu s-a atins vreodată de persoana lui Puzdrea. Nici un control nu a primit vreodată la locul acela blestemat pe care l-a luat cu japca. Nici un ofiţer de poliţie nu a îndrăznit să-i dea un bobârnac lui Puzdrea, ba mai mult, şi atunci dar şi acum, aceştia fac drepţi în faţa ordinarului. Pentru că stăpânul, Virgil Măgureanu nu stă pe gânduri când cineva nu-i ascultă ordinele. Iar cum ofiţerii au şi ei familii, e mai bine să fie cuminţi şi să respecte întocmai ce li se spune. Domnule Măgureanu nu cumva răspunsul la întrebările pe care le vom pune îl ştiţi dumneavoastră? Cum se face că dosarul în care Puzdrea a fost anchetat pentru că l-a ameninţat cu moartea pe fostul său asociat, arhitectul Năstase Cătălin nu a fost niciodată rezolvat? Şi apropo de asta, Puzdrea a mai avut un dosar, tot pentru tentativă de omor, după ce a împuşcat cu sânge rece doi bărbaţi care din întâmplare au parcat maşina în faţa vilei lui de la Sinaia. Şi acest dosar a dispărut la fel de repede precum a apărut. Cineva a făcut o magie… Nu cumva magicianul cu bagheta fermecată sunteţi dumneavoastră domnule Măgureanu? Care este motivul pentru care Georgescu, ucigaşul profesionist plătit de Dumitru Puzdrea ca să-i ia viaţa lui Năstase Cătălin, nu a fost niciodată chemat de oamenii legii să spună tot ce ştie? Mai ales că, domnule Măgureanu, Georgescu însuşi, probabil speriat de ceea ce urma să se întâmple, a venit spăşit la uşa arhitectului Năstase şi i-a mărturisit totul, cerându-şi iertare! Ce număr de circ aţi făcut domnule director al SRI ca ucigaşul să nu dea din gură? I-aţi ameninţat familia? V-aţi pus slugoii pe urmele lui să fiţi convins că dacă face o mişcare greşită e un om mort? Cine i-a luat viaţa fostului arhitect şef al sectorului 1, care avusese proasta inspiraţie a de povesti unuia şi altuia cum a construit Puzdrea complexul Flora şi ce nenorocire se poate întâmpla acolo din cauza acelei clădiri ridicate peste cele două magistrale care alimentează Capitala cu apă? Nu vi se pare domnule Măgureanu că a fost băgat în pământ ca să nu facă Puzdrea puşcărie? Nu cumva aţi ridicat dumneavoastră un degeţel, aşa cum vorbeşte lumea pe la colţuri?

 

Nepotul lui Victor Popescu e mare ofiţer în SRI

 

Nu oamenii lui Virgil Măgureanu se ocupă de toate dosarele lui Puzdrea să fie muşamalizate, să li se dea NUP-uri pe bandă rulantă sau să dispară pur şi simplu? Serios? Atunci de ce nu sunt controlate de nimeni societăţile acestui om diabolic? Nu cumva pentru că a intervenit şi nepotul fostului procuror Victor Popescu, cel care se ocupă şi acum cu dosarele penale ale mafiotului? Asta în timp ce nevasta care îi pune coarne soţului mai mare cu treizeci şi ceva de ani decât ea primeşte maşini luxoase de la Puzdrea pentru că ştie cel mai bine să rezolve orice dosar civil, mituind colegi de breaslă, judecători, procurori şi grefieri. Ne mai trebuie vreo dovadă de ce procesele intentate de arhitectul Năstase Cătălin în loc să fie judecate la adevărata lor valoare au devenit doar o bătaie de joc pentru toţi oamenii legii? Apropo de maşini. Să nu uităm momentul când Puzdrea i-a dat o maşină bunului său prieten Secu Emanoil, o javră ordinară, cu suma de 200 de lei? Şi-a făcut extraordinar de bine temele domnul Secu şi drept urmare i-a trimis arhitectului Năstase mascaţii în locuinţa sa în toiul nopţii să-l distrugă psihic familia. Şi a reuşit domnul Secu. Pentru mita imensă pe care a primit-o a confiscat şi tone de sardine care-i aparţineau tot Năstase Cătălin. Arhitectul crezuse în vorbele lui Puzdrea şi-şi pusese toate relaţiile la bătaie să pună bazele unei afaceri serioase cu sardine. Numai că atunci când a fost vorba de profit, ca de fiecare dată, Puzdrea a vrut totul doar pentru el. Drept urmare, Năstase Cătălin a primit una dintre cele mai mari lovituri, fără să aibă nici un fel de vină. Doar pentru că Dumitru Puzdrea e sprijinit neîncetat de oamenii SRI-ului! În ceea ce-l priveşte pe Secu, Justiţia Divină de care vorbeam mai devreme şi-a spus cuvântul la un moment dat şi jivina asta s-a spânzurat! Aici vor ajunge toţi câinii care-i ling mâinile lui Dumitru Puzdrea. Şi să nu uităm. Dumneavoastră domnule Măgureanu aţi primit maşini de la Puzdrea tot cu 200 de lei / automobilul sau poate că şi mai puţin, nu-I aşa? Nu aţi fost invidios când aţi aflat că acum doi ani doamna Mihaela Popescu, nevasta lui Victor Popescu a fost cadorisită cu un autoturism de lux? Sau înainte v-a dat dumeavoastră şpaga, ca să nu vă supăraţi şi să faceţi prăpăd? Victoria nu este a dumneavoastră domnilor Puzdrea şi Măgureanu. Să vă iasă din cap acest lucru. Se spune că cel mai important lucru în război este să ataci în strategia inamicului. Iar noi am descoperit asta şi drept urmare vă dăm temă de gândire…

 

 

Vlad Ţepeş

 

Aprecieaza & recomanda:

Articole Similare...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *