Silvian Ionescu îşi atacă vehement fostul şef, marele Băsescu

septembrie 25, 2015

Aflăm dintr-un colţ de ştire că Silvian Ionescu îşi atacă vehement fostul şef, marele Băsescu, pentru care s-au consumat cerneală şi salivă cât pentru un salvator de neam, ce spun eu, de specie umană. Subtil, Ionescu nu a pornit la ofensivă cu lancea în vânt, ci a publicat un textulet pe Facebook. Apoi cineva a primit un ghiont uşor sub formă de link iar vestea a apărut anemic pe vreo două site-uri.

Pentru că doar prădătorii sunt activaţi de mişcare, aici la redacţie lipsa de reacţie este cea care, uneori, dă un semnal mai viguros că se impun săpături. Admirând dorinţa de comunicare a domnului Ionescu, l-am invitat la o plimbare şi a acceptat amabil. Personajul are farmec, este umblat, citit, am descoperit cunoştinţe comune, unele idei comune şi altele la poluri opuse, ca între oameni. Îi înţeleg frustrarea de a fi taxat drept securist, cu grimasa care la noi însoţeşte eticheta, în loc să beneficieze de farmecul romanţat al spionului. Judecând fără patimă, jena respectivă este o notă bună pentru proprietar, în condiţiile în care indivizi care au nenorocit români se arată public foarte mândri de trecutul lor.

Conştient că nici spiritul meu luminos, nici amorul fierbinte pe care orice politician îl rezervă jurnaliştilor nu stau la baza întâlnirii, după tatonările de rigoare, am pornit reportofonul. Urmează afirmaţiile cu valoare de ştire imediată şi decodarea acestora.

Reporter: De ce vorbim astăzi cu dumneavoastră despre metehnele binecunoscute ale lui Băsescu?

Silvian Ionescu: În martie 2015 s-au împlinit 25 de ani de la jurământul pe care l-am făcut când am trecut în rezervă. În martie 2015, Băsescu nu mai era preşedinte. Deci am respectat două lucruri: jurământul meu militar, cu sfinţenie, cu orice risc. Lumea spune: laşule, nu ai vorbit pâna acum, eşti un zero. Nu puteam să vorbesc pentru că eram sub jurământ. Şi al doilea lucru, am respectat Instituţia Preşedintelui României, cea mai înaltă demnitate în stat, condusă de comandantul suprem al forţelor armate din care am făcut parte. Băsescu nu mai este preşedinte. Din martie şi până acum am tăcut pentru că Băsescu nu mai conta. Atunci când am văzut însă că începe să îl atace pe Iohannis şi să dea sfaturi cum ar fi făcut el ca preşedinte în problema sirienilor, atunci eu mi-am dat seama că omul se pregăteşte de o nouă demnitate în stat şi am zis că nu este posibil aşa ceva. Am lasat o dată să treacă datorită constrângerilor pe care le-am avut, a doua oară nu mai pot lăsa să treacă. Românii trebuie să ştie cu cine au de a face. (…) este un om nebun, îmbătat de putere. (…)

Cât este de vulnerabil Băsescu în faţa legii? Va fi el vreodată subiectul unei anchete penale?

Sunt atâtea lucruri cunoscute care îl incriminează încât nici nu mai trebuie să spun eu nimic. (…) Eu nu am spus nimic despre el cât era preşedinte pentru a proteja România. Sper că organele… vor avea atât înţelepciune să protejeze în continuare România. (…) Un alt lucru trebuie evitat cu certitudine: Traian Băsescu nu mai trebuie să aibă niciodată o funcţie de răspundere în statul român. Pentru mine, faptul ca publicul ştie că Băsescu este o cârpă este mai important decât cercetarea lui penală.

Ce funcţie credeţi că vizează Traian Băsescu?

Primul semnal de alarmă a fost acum vreo două săptămâni, două săptămâni şi jumătate, când, dacă va amintiţi, s-a vorbit de o discuţie pe care a avut-o cu generalul Oprea. Oprea este probabil păpuşarul politic al României la ora asta. Este omul care trage sforile, toate iţele sunt la el în mână. (…) Nu o spun în sensul rău. Înţeleg că omul a fost atât de deştept încât dintr-o chestie rizibilă de trei deputaţi a ajuns să aibă 28% din Parlamentul României. A adunat bob cu bob, a fost răbdător şi a făcut o grupare politică, poate fără ideologie, dar… Syriza are vreo ideologie şi iată că a câştigat a doua oară alegerile în Grecia. Nu au legătură una cu alta. Syriza are altă filozofie, UNPR-ul altă filozofie, dar, una peste alta, interesul naţional creşte, dospeşte.

Explicaţiile, emise în formula pentru „cunoscători”, pot fi traduse frisonant de simplu. Pentru a forma un guvern majoritar, PNL are nevoie de aliaţi. După PSD, cel mai semnificativ ca procentaj este UNPR-ul lui Oprea, nu cu 28%, dar cu mare potenţial de creştere. De el depinde formarea noului guvern, repet, majoritar, care nu ar sta la mâna opoziţiei pentru a-şi pune în aplicare programul.

Băsescu a anunţat că în această toamnă vrea să revină în politică preluând frâiele PMP, invenţia lui de când era preşedinte (creat cu mânuţa Elenei Udrea exact în acest scop).

Oprea a convieţuit bine cu Băsescu în ultimii ani. Dacă cei doi bat palma şi aliază/fuzionează UNPR cu PMP, liberalii vor avea nevoie de Băsescu pentru a veni la guvernare.

Amintiţi-vă cum au boierit liderii UDMR 15 ani pentru că fără cele 5-6 procente ale lor nu se putea face guvern.

Imaginaţi-vă câţi parlamentari pesedişti vor mai fugi la UNPR şi câţi PDL-işti actualmente liberali va reuşi să atragă un Băsescu revigorat.

Teoretic, la următoarele alegeri parlamentare, UNPR+PMP pot aduna (cu sprijin masiv de la „servicii” şi coada dracului vârâtă adânc în afacere) oricât între 15 şi 30% în Parlament. Teoretic, PNL poate să devină minoritar în structura unui eventual guvern cu tandemul Băsescu-Oprea.

Liberalii vor înghiţi pilula acceptând soluţia imorală” Băsescu (cu pierderile de rigoare) sau vor coborî steagul în bernă pentru următorii 4 ani (cu alte pierderi de aceeaşi rigoare). Dacă liberalii aleg opoziţia, pesediştii îl trimit iute pe Viorel Victoraş după seminţe şi Dragnea va ronţăi şorici cu foştii colegi din PD reveniţi sub aripa luminosului Băsescu.

Ideea guvernului de uniune naţională este mai străină românilor decât valul migrator care se revarsă spre Europa. Iar dacă s-ar întâmpla minunea, un asemenea guvern ar avea speranţa de viaţă a musculiţei de otet.

Posibilitatea ca PNL să formeze un guvern minoritar cu, surpriză mare, un Tăriceanu ca variantă pentru prim-ministru nu poate decât, cel mult, să umple un gol lăsat de PSD până la următoarele alegeri generale.

Trei formaţiuni care se urăsc din ficaţi, toate având mult sub 50%, într-un echilibru mortal pentru liniştea României. Ideea de triumvirat nu este nouă sub soare. După asasinarea lui Cesar au mai fost trei personaje care se presupunea că vor guverna Imperiul Roman împreună, într-o formulă echilibrată, pentru că se urau de moarte, Octavian, Crassus şi Marc Antoniu. Toate s-au terminat nefast pentru ultimii doi pentru că primul i-a înghiţit cu fulgi cu tot.

Imaginaţi-vă un triumvirat Blaga+Gorghiu – Gabriel Oprea – Traian Băsescu. Ghici ghicitoarea mea: cine se pricepe mai bine la demolat adversari politici, cine se mobilizează mai bine când e haos, cui îi prieşte cel mai mult conflictul şi cine crede mai abitir că i se cuvine orice?

Răspuns previzibil: vâslaşul cel viteaz. Complet nepăsător la faptul ca o asemenea confruntare ar avea numai pierzători. Cam 17 milioane după ultimul recensământ.

Şi uite aşa, când am zis că Băse leagănă nepoţei şi îl doare la bască de ce a lăsat în urmă, ne putem trezi cu încă 4 ani de instabilitate politică sub semnul marinarului bezmetic. La finele cărora, şansele lui Iohannis pentru un nou mandat se reduc şi „sistemul” poate reveni în forţă pe toate palierele.

Planul este diabolic în simplitatea lui. Detestatul nu se expune votului public decât într-o circumscripţie electorală, unde nu poate pierde, şi ajunge în Parlament. Restul este sforărie făcută mult peste capetele românilor, care nu vor şti ce i-a lovit.

Cu icoana lui Putin la capul patului (nu se poate să nu îl admire, sau măcar invidieze), pot să pariez pe ultima lescaie că Traian se visează prim-ministru. În timp ce Blaga are coşmaruri şi treaz cu un Băsescu hăhăind şi vărsându-i în cap găleţi de „spirite” culese prin selecte porturi şi case cu mare toleranţă la mitocani.

Evident că tot eşafodajul se prăbuşeşte dacă Oprea (cu prudenţa instinctului de conservare) sugrumă în faşă construcţia politică la care speră Băsescu. Cine poate spune însă cu certitudine că matelotul nu are soarta lui Oprea în dosarele cu care s-a pensionat de la Cotroceni?

Mai putem spera şi la o mobilizare iohannesciană a electoratului care să le dea liberalilor majoritatea. Nu pentru că ar merita-o, ci pentru că, veşnica mantră, sunt răul cel mai mic.


Asupra acestui posibil pericol atrage atenţia Silvian Ionescu, ale cărui şarje se bazează pe tupeu, dar şi (avertizează clar) pe multe alte informaţii dăunătoare unui Băsescu 2.0.

Ca să fiu sincer până la capăt, mă lasă rece că avertismentul vine de la un fost ofiţer de informaţii, fesenist şi pedist, care îl urăşte pe fostul lui şef şi îi plăteşte poliţe mai vechi sau care îl iubeşte pe Blaga şi rămâne fidel foştilor colegi din politică şi unităţi militare.

Istoria dovedeşte că mesajul este mai important decât mesagerul.

Până aici este ştirea pe care am redactat-o imediat după întâlnirea cu Silvian Ionescu. Au mai trecut două zile de rumegat frustrări şi mă văd obligat să îmi asum un eşec. Interlocutorul meu a obţinut ce şi-a propus, eu nu.

Silvian Ionescu nu a spus un cuvânt mai mult decât era hotărât să spuna înainte de a ieşi pe uşă pentru a veni la interviu. Dincolo de ajutorul dat liberalilor şi lui Iohannis (pe care îl vede ca foarte prezidenţial în spiritul şi litera Constituţiei), am înregistrat doar o sumă de contraste care conturează personajul şi opiniile lui personale despre alţi actori din viaţa publică românească.

A fost educat în sistemul comunist, pe care l-a servit în prima linie, este semnatarul actului de înfiinţare al FSN şi a fost, ani mulţi, membru PD. În opoziţie cu datele din CV îşi declară hotărât convingerile de dreapta. Nu centru dreapta cum îndrăznesc timid unii politicieni autohtoni, temători să nu îşi înstrăineze electoratul iubitor de Ion Iliescu, pe românii care au învăţat după manuale în care capitalismul era lupul cel rău. Se duce spre dreapta aşa de mult încât îl consideră pe George W. Bush cvasiprovidenţial pentru că a pornit două razboaie inutile şi a creat astfel un imens debuşeu pentru complexul militar industrial american, cu consecinţe benefice pentru cetăţenii şi economia SUA (?!).

Simbolul lui preferat este crucea, dar îşi admiră calitatea de membru al Secular Policy Institute, organizaţie al cărei obiect de activitate, meritoriu, este eliminarea oricăror influenţe religioase din politicile publice şi actul de guvernare.

Este patriot şi iubitor de adevăr, dar nu acceptă că batem pasul pe loc şi datorită unor personaje ca el, care au toate informaţiile necesare pentru a determina saltul final spre o adevărată democraţie, dar nu le fac publice pentru că au jurat să respecte instituţiile statului, şi nu pe românul de rând.

Ne oferă la schimb firimituri presărate pe alei care duc spre adâncul pădurii. Bătăi ritmate ale şeii ca să priceapă doar iapa dresată după manualul „sistemului” şi jumatăţi de adevăr emise cu simulată sinceritate, arme vechi din arsenalul conceput să sporească confuzia generală. Până când românul obosit de alergătură după o pâine dă a lehamite din mână, îşi pierde interesul şi cedează complet controlul în beneficiul hienelor din politică.

Apartenenţa lui Ionescu la organizaţia Le Cercle, think tank specializat în probleme de securitate internaţională, dă imaginea completă a nivelului de informaţii la care are acces acesta. Selectul club include ex-preşedinţi, foşti şefi de guvern şi figuri importante ale serviciilor secrete din 25 de ţări, care se întâlnesc bianual pentru a analiza situaţia internaţională şi rolul care revine fiecărui stat în actuala ordine mondială. Printre membrii trecuţi sau prezenţi ai Le Cercle se numără Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Sergiu Celac, Ion Iliescu, Vaclav Havel (tristă alăturare)…

Concluziile de final nu aduc nimic nou.

Niciodată agenda grupurilor de interese cărora li se simte dator un Silvian Ionescu nu se va suprapune peste agenda publică. Pentru a afla tot ce ştie un personaj de calibrul lui trebuie să aşteptăm să-şi scrie memoriile, dacă o va face vreodată şi va decide să renunţe complet la autocenzură.

Până atunci vor mai fi destule reportaje ratate ca acesta de faţă.

Aprecieaza & recomanda:

Articole Similare...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *