Traian Băsescu:Aşa se întâmplă când rămâi fără “balls”

decembrie 18, 2015

Aşa se întâmplă când rămâi fără “balls”. O jugăneală metodică te transformă, vrei – nu vrei, în “contra-tenor – castrati”. Doar că la Traian Băsescu deposedarea de “bijuterii” nu s-a produs la tinereţe, de dragul muzicilor sacre, ci apare, iată, spre asfinţit, în împrejurări cât se poate de profane. Ceea ce înseamnă că omul e în faza retrogradă a devenirii sale, când, departe de a mai ṣti să profite de înţelepciunea senectuţii, dă, smiorcăindu-se, în mintea copiilor.

A scris zilele trecute pe Facebook un text din care spicuiesc:

” Trîmbiţaşi disperaţi !

Antena 3, a cărui fost proprietar se află în închisoare, Realitatea TV, a cărui fost finanţator se află în închisoare şi România TV, a cărui proprietar este inculpat, au declanşat o campanie furibundă în a lega cazurile de corupţie de numele Traian Băsescu. […]

Trîmbiţaşii delatori ascund un lucru esenţial: toate instituţiile în care s-au produs acte de corupţie au ţinut de guvern, fie că guvernul s-a numit Tăriceanu, Boc, Ungureanu sau Ponta […]. În schimb, instituţiile care luptă împotriva corupţiei, chiar dacă încă nu sunt perfecte, au ţinut prin numirea în funcţiile de conducere de Preşedinte, fie că vorbim de DNA, SRI, ICCJ sau despre decizii importante ale CSAT. […]

Pe de altă parte, sunteţi furioşi că numele meu nu este implicat în niciunul din cazurile de corupţie făcute publice pînă acum.

Vă dau o veste şi mai proastă, numele meu nu poate să apară nici în viitoarele cazuri de corupţie din timpul mandatului meu ca Preşedinte pentru simplul motiv că nu m-am implicat în ilegalităţi.

Oare disperarea vă vine din faptul că pot reveni în politică?”

Aṣa, ca primă imagine sugerată, nu vi se pare că s-ar iṭi din dosul cuvintelor un tataie în pijama, cam zbanghiu la meclă, zborṣindu-se la univers ṣi dând onorul cocoṣului – gornist care “trâmbiṭează” în fiecare dimineaṭă deṣteptarea pentru distinṣii pensionari ai ospiciului?

Dar să lăsăm aparenṭele. Pot înṣela. Să focalizăm pe tăioasa realitate care ne înfăṭiṣează o emasculare în toată regula.

La început a fost: “trei de-ai mei îi arestează pe alṭi trei de-ai mei”. Vă amintiṭi? Câtă tevatură, ce emoṭie la acel priveghi. Frumuseṭe de masă (succesorală) cu ṣase picioare, lăsată fără jumătate dintre sprijine. Oroare. Resimṭită din plin de starostele de gulgute. Fuseseră desprinse bucăṭi de puterinṭă din el ṣi asta ustura, durea, sângera. Ṣi promitea, pe deasupra, ṣi aderenṭe.

Iar săptămâna trecută altă hărtăneală: “prinṭul” Paul ṣi sfetnicul Andronic prinṣi cu forcepsul DNA-ului de tărtăcuṭe ṣi extraṣi din zona “genitală” a fostului preṣedinte spre a fi “sterilizaṭi” în locuri mai puṭin expuse microbilor imobiliari.

Cât ai fi însă de rezistent ṣi cu tovalul la tine, toate au o limită. Peste care, urli. Sau schelălăi. Sau chiṭăi. Sau gâlgâi de furie ṣi panică, precum în textul de mai sus. În care definitorie e piṭigăiala. Stridenṭa, de castrat, a neputinṭei. Masculul alfa târându-ṣi simbolul de până mai ieri al forṭei precum o coadă flască pe care să calce, la ṣto, inamicii.

Dacă a ajuns să-l arate cu degetul chiar ṣi pe Boc, deghizamentul prin intermediul căruia a condus ani de zile, discreṭionar, guvernul, înseamnă că deruta e mare ṣi decontul pândeṣte la cotitură. A decis: cu excepṭia Udrei, toṭi pot fi sacrificaṭi. Asta însă are un tâlc: vrea morṭiṣ ca, pe insula care i se pregăteṣte, să nu-i lipsească Nuṭi. Oare acelaṣi lucru să-l dorească ṣi dânsa? Mai ales acum, când tunul a rămas fără afet?

“Atenṭie, eu v-am numit acolo!” tună cu voce de Teatrul Ṭăndărică posedatul – deposedat. Altădată a funcṭionat această mantră. Acum, mă îndoiesc că va mai avea vreun efect , ṣtiind prea bine ce oameni de caracter a numit el, peste tot.

Ṣi, în fine, ordinul imperativ pe care nu s-a putut obṭine să nu-l lanseze, deṣi cred că a fost conṣtient câte zâmbete ironice va declanṣa:

“numele meu nu poate să apară nici în viitoarele cazuri de corupţie din timpul mandatului meu ca Preşedinte pentru simplul motiv că nu m-am implicat în ilegalităţi”.

“Să mori tu, moṣule?” Hai, cătinel, pe loc repaus, că s-a făcut lumină ṣi cocoṣul nu mai cântă de mult. Schimbă-te de pijamaua asta în dungi, că nu miroase-a bine, ṣi nu te mai gândi atât la ce-o să spună Dan Andronic procurorilor. Oricum o să le dai plasă ṣi n-o să execuṭi cât ai merita sa-ti harazeasca ei.

Aprecieaza & recomanda:

Articole Similare...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *